flexible

“Recunoștința nu este predată în școli și puține sunt familiile care fac din practica ei un model simplu, firesc, de zi cu zi.
Tânjim după cuvinte bune, frumoase, despre noi
și lumea ce ne-nconjoară,
dar dăm glas în special temerilor care, prin natura lor, exprimă exact opusul.
E ca
și cum ne alimentăm două existențe paralele, trăind-o intens mai ales pe cea nerostită, de care nu va afla nimeni.
A
șa că nu arunca cu pietre, cititorule, în cel care alunecă fără să știe în existența virtuală.
Mai bine ajută-l să-i fie precum în Facebook, a
șa și pe pământ.”

Așa începe cartea mea. Dacă vrei să citești continuarea, o găsești în librăriile Cărturești sau aici.

În fiecare din noi este o nevoie de exprimare, de eliberare.
Unii desenează. Alții dansează. Alții cântă.
Eu uneori scriu, iar ultima mea scriitură este cartea al cărei titlu și început le citești mai sus.

en | ro