Iar apoi încep alta și alta... chiar dacă nu neapărat scriu dar sigur adun gânduri și le stivuiesc iar uneori le învârt într-una pe loc fără să-mi dau seama.

Dacă ți s-a întâmplat și ție vreodată, te invit să le folosești în ritmul tău - căci gândurile importante rămase neexprimate ne întrerup activitățile zilnice sau chiar somnul. Așa că, iată, îți aduc în atenție două exerciții pentru liniștea ta:

• scrie de câte ori ai nevoie să exteriorizezi o emoție (puternică). Scrie liber. Ca și când spui povestea cuiva cunoscut. Sau ca și când scrii o scrisoare pe care nu o trimiți.
• alege o parte a creierului în care să repartizezi acele gânduri. Roagă-ți inconștientul să ți-o indice - vei fi surprins(ă) de capacitatea de stocare dedicată! Dar nu ca un mod de a le da „la spate" ci ca un mod de a „pune deoparte" ceva prețios (căci ce poate fi mai prețios decât propria-ți simțire?!) la care să te poți întoarce. Când? Când vei dori să le exprimi - în cuvinte (scrise), în imagini/desene sau când vei dori să le accesezi pur și simplu. Știai că poți face asta? Sau poate ar trebui să întreb: crezi că poți face asta?

Succes îți doresc! Și m-aș bucura să îmi povestești ce rezultate ai obținut. Eu știu de muuultă vreme că a scrie este eliberator și, nu în ultimul rând, aducător de satisfacții.

Și-ncă ceva: să avem un 2017 plin de cuvinte bune! Spuse și nespuse. 😊