Cum să gestionăm emoția de la începutul unei relații (de coaching)

Câte relații importante ai început după vârsta de 25 de ani? Una, două, trei... poate patru. Într-unul din episoade, Seinfeld comenta cu umor faptul că în copilărie devii prieten cu alt copil doar pentru că s-a nimerit să fie în fața casei tale sau pentru că aveți în comun faptul că vă place sucul de cireșe! La vârsta adultă, însă, nu mai ai aceeași ușurință în crearea unei noi prietenii și rămâi pe cap cu grupul cu care ieși deja :)
respect-emotions
Foto: olaalaa

Cu amicii e simplu: nu te obligă nimeni să-i ai! Ce faci, însă, cu relațiile pe care ai nevoie să le construiești la locul de muncă? Acele relații care - nefiind chiar obligatorii - devin necesare pentru a-ți putea desfășura activitatea cu succes.

Una dintre aceste relații este cea de coaching. Mitikă îmi povestea de curând despre o cunoștință de-a sa care tocmai a fost promovată. Iar cei din jurul ei - managerul direct, HR-ul, CEO-ul aveau emoții deoarece nu știau dacă va face față în timp scurt noilor responsabilități.

Iată cum, pe lângă propriile emoții, avea de gestionat și emoțiile revărsate asupra sa de către cei din jur. Căci așa se întâmplă: inducem acelor persoane de la care avem așteptări o stare de tensiune - poate emoția necunoscutului - disconfortul nostru vizavi de ceea ce urmează să se întâmple, poate nesiguranța noastră de a fi luat o decizie bună pentru toate părțile…

Conducerea companiei decide, apoi, ca persoana nou-promovată să fie susținută din afară, de un coach. Cu ce emoție ne putem imagina că intră cunoștința lui Mitika în relația de coaching? Cu speranța reușitei, desigur, dar și cu nesiguranța rezultatului final. Poate și cu dorința de a nu dezamăgi, dorință care va adauga, la răndul ei, presiune suplimentară.

Ce putem face cu aceste emoții, cu această tensiune, astfel încât să ne conducă spre ceea ce ne dorim și să nu se transforme în rezistență la schimbare și să afecteze relația (de coaching) chiar de la începutul ei?
- în primul rând, le recunoaștem deschis și le acceptăm ca fiind firești și având partea lor utilă în procesul de schimbare;
- apoi putem identifica situații generatoare de emoții similare, pentru a le integra într-un mod util (clientului);
- și, desigur, definim modele de includere a acestor emoții în activitățile viitoare, pe care clientul la va folosi în procesul de schimbare.

Întâlnim această situație în coaching, în terapie și, de fapt, în orice relație importantă pe care o începem. Unii intră în relație cu pasiune, cu dorința de a spune tot de la început, a face cât mai multe cât mai repede si a deschide un nou viitor. Alții intră cu precauție, așteaptă să fie întrebați, intervin destul de puțin la început pentru ca apoi să dezvolte idei și soluții de viitor. Toate aceste interacțiuni presupun emoții anume, precum și modalități proprii de a le gestiona. Putem face multe cu aceste emoții. Sunt partea nevăzută cea mai ‘adevărată’ a noastră. Să le deschidem ușa iar ele ne vor deschide drumul către ceilalți.

Care este emoția care te-a condus către ceea ce ți-ai dorit? Mi-ar plăcea să ne povestești.
blog comments powered by Disqus